Formele plăcilor de skateboard, pe înțeles: de la popsicle la cruiser

Popsicle-ul — o placă cu două kick-uri, cu nose-ul și tail-ul rotunjite — e forma standard pentru street și skatepark. Alternativele sunt formele old school și pool, plăcile shaped cu nose pătrat sau shovel, cruiserele, mini cruiserele din plastic, formele egg și fish și longboardurile. Regula: popsicle pentru street și park, o placă lată sau old school pentru bowl, cruiser ca să te deplasezi, orice formă pentru perete.

Ce forme de plăci de skateboard există?

Șapte familii acoperă aproape orice placă vândută într-un magazin de skate. Mărimile sunt intervale obișnuite, luate din sursele citate în fiecare secțiune de mai jos, nu reguli — plăcile shaped și cruiserele variază cel mai mult.

Care sunt părțile unei plăci de skateboard?

O placă are un nose și un tail — cele două capete ridicate — și, între ele, o porțiune plată pe care se prind truck-urile. Opt găuri, câte patru la fiecare capăt, țin truck-urile; distanța dintre cele două rânduri interioare de găuri e ampatamentul. Lățimea se măsoară la mijloc, lungimea de la un vârf la celălalt, iar concavitatea e adâncitura de-a latul plăcii, de la o margine laterală (rail) la cealaltă.

• Nose și tail. Cele două capete, amândouă ridicate la un popsicle. Nose-ul e de obicei puțin mai lung, așa că le poți deosebi pe pipăite — și la placa noastră.
• Kick-ul. Unghiul și lungimea fiecărui capăt ridicat. E pârghia cu care dai pop la un ollie: lovești tail-ul în jos și placa pivotează pe roțile din spate.
• Ampatamentul. Distanța dintre cele două rânduri interioare de găuri. De el depinde cât de repede virează placa și cât de așezată o simți la viteză.
• Găurile pentru truck-uri. Opt, făcute din fabrică, în două grupuri de câte patru. Plăcile moderne de street folosesc modelul New School, 1⅝" × 2⅛" (41 × 54 mm) între centrele găurilor. Plăcile mai vechi și unele reeditări old school folosesc un model mai lung, cu șuruburile mai depărtate pe lungimea plăcii, iar unele reeditări sunt găurite pentru amândouă. Oricum ar fi, bazele truck-urilor trebuie să se potrivească.
• Lățimea. Se măsoară la mijloc și e cifra vândută drept „mărimea” plăcii — aici 8.0", 8.25" și 8.5".
• Lungimea. De la un vârf la celălalt. Decurge din lățime și din formă mai mult decât o alege cineva.
• Concavitatea și marginile. Marginile (rails) sunt muchiile laterale; concavitatea arată cât se ridică ele deasupra centrului. Picioarele tale o simt fără să te uiți în jos.
• Straturile. Șapte foi subțiri de arțar, lipite și presate într-o matriță care fixează definitiv concavitatea și kick-urile — de aceea niciuna nu se mai poate schimba după aceea. Cum se întâmplă asta afli în articolul despre cum se face o placă personalizată.

Placa e una dintre cele șase piese ale unui skateboard complet, alături de griptape, truck-uri, roți, rulmenți și șuruburi. Ce face fiecare dintre celelalte și ce să cumperi mai întâi găsești în ghidul pentru primul skateboard.

Cum s-au schimbat formele plăcilor de skateboard?

Plăcile au trecut de la scânduri înguste la plăci late în anii ’80 și apoi înapoi la popsicle-ul de azi, mai îngust și cu două kick-uri. Piesele măsurate din colecția Muzeului Național de Istorie Americană al Smithsonian arată oscilația. Sunt obiecte individuale, nu medii, dar direcția e clară:

Uită-te la lățimi: 7" în 1977, 10.5" la mijlocul anilor ’80, din nou sub 9" la începutul anilor ’90 și 7.5" în 1999, apoi iar în sus, la 8.4". Lungimile, între timp, s-au oprit din crescut pe la 80–81 cm (31.5–32").

Kicktail-ul, pe care se bazează aproape toate formele de aici, a fost brevetat în 1971: brevetul american US 3,565,454, depus în 1969, descrie „o pârghie înclinată, orientată în sus și spre spate” la capătul din spate al plăcii, pe care skaterul o apasă ca s-o ridice. Al doilea kick, la nose, a apărut la sfârșitul anilor ’80, odată cu street-ul: o istorie a designului double kick descrie o placă de la sfârșitul anilor ’80 cu „două tail-uri”, care a devenit modelul pentru tot ce a urmat.

Ce este o placă de skateboard popsicle?

Popsicle-ul e o placă cu ambele capete ridicate și rotunjite, aproape identice la nose și la tail — numele vine de la bățul de înghețată cu care seamănă. Pentru că poți da pop cu oricare capăt, merge în orice direcție: înainte, cu spatele (fakie), în poziția inversă (switch) și din nose (nollie). Exact de asta au nevoie trick-urile de street și de park, și de aceea a devenit standardul.

Mărcile de skate vând de obicei popsicle-uri în lățimi de la aproximativ 7.5" la 9", adică de la 19 la 23 cm (Wikipedia). La plăcile lor, lungimea urmează lățimea și ajunge de regulă între aproximativ 80 și 83 cm (31.5"–32.5") — plăcile din 1999 și 2019 din tabelul muzeului au 80 și 81 cm (31.5" și 31.8") —, cu un ampatament de aproximativ 36 cm (14"). Popsicle-urile mai late, de la 8.5" în sus, sunt frecvente în bowl-uri și pe tranziții, unde o platformă mai mare ajută la aterizare. Nose-ul e adesea puțin mai lung sau mai abrupt decât tail-ul; așa le deosebești pe o placă fără grafică.

Bună pentru: street, skatepark, învățat ollie și flip-uri, mers în switch. Mai puțin bună pentru: drumuri lungi pe teren denivelat. Asta ține mai ales de roți, dar un ampatament scurt, cu roți mici și dure de street, face din ea o placă incomodă pentru drumul zilnic.

E și singura formă pe care o tipărim noi. În ultima secțiune găsești lățimile în care o oferim și ce dimensiuni ale plăcii noastre publicăm și ce nu.

Ce sunt plăcile old school și pool shape?

Plăcile old school sunt formele late de la sfârșitul anilor ’70 și din anii ’80: largi, cu un tail lung și ridicat și un nose mic sau plat, făcute pentru bowl-uri, piscine și rampe vert. Se fac în continuare reeditări și versiuni moderne, iar „pool shape” se folosește destul de liber pentru plăcile din familia asta făcute pentru bowl-uri.

Mai multe plăci din anii ’80 din colecția muzeului au 9.5–10.5" lățime (24–27 cm) și 76–80 cm lungime (30–31.5") — de exemplu o placă de 30 × 9.5" și una de 31.5 × 10" —, cam cu doi țoli (5 cm) mai late decât un popsicle de street de azi. Plăcile old school au adesea un singur kicktail, iar multe plăci din anii ’70 aveau concavitate mică sau deloc (Wikipedia).

Platforma lată îți dă loc pentru carving și ca să stai deasupra copingului; tail-ul mare e pentru kick turn-uri și grind-uri. Din cauza nose-ului mic, trick-urile pe nose și nollie-urile sunt incomode pe ele, și ăsta e unul dintre motivele pentru care skaterii de street au trecut la double kick. Înainte să cumperi truck-uri pentru o reeditare, verifică ce model de găuri are.

Bune pentru: bowl-uri, piscine, vert, carving, un aer retro. Mai puțin bune pentru: flip-uri, nollie și mers în switch.

Ce e o placă shaped, cu nose pătrat sau shovel?

O placă shaped e orice placă al cărei contur nu e un popsicle simplu: un nose sau un tail tăiat drept, un nose lat de tip „shovel” (lopată), un nose ascuțit, o talie îngustată. Unele sunt designuri retro moderne, care păstrează două kick-uri sub o siluetă old school.

Un nose pătrat se termină într-o muchie dreaptă în loc de o curbă. Pune mai mult lemn la vârf — mai mult loc pe care să stai la noseslide-uri și la lip trick-uri — și e cel mai rapid mod de a face o placă să arate altfel. Un nose shovel e lat, lung și destul de plat, ceea ce îi dă loc piciorului din față, cu prețul unei părți din pop. Colțurile unui capăt pătrat sunt primele care se ciobesc când placa lovește un perete.

Plăcile shaped variază mult mai mult decât popsicle-urile, așa că numele îți spune puțin: două plăci vândute ca „square nose” pot avea lățimi și ampatamente destul de diferite. Magazinele le pun de obicei la plăci shaped, lângă cele cu nose shovel și reeditările old school; compară lățimea, ampatamentul și modelul găurilor pentru truck-uri din fișa tehnică, nu din fotografie.

Bune pentru: tranziții, plimbări cu stil, ca să ieși în evidență. Mai puțin bune pentru: flip-uri tehnice, unde lemnul în plus și conturul neregulat schimbă felul în care se rotește placa.

Ce este o placă cruiser?

Un cruiser e o placă făcută ca să te deplasezi, nu pentru trick-uri: de obicei un singur kicktail, un nose plat sau ușor ridicat și roți mai mari și mai moi. E direcțional — făcut ca să mergi cu el într-un singur sens.

Kicktail-ul e pentru kick turn-uri, ca să urci pe borduri și să ridici partea din față a plăcii peste crăpături; nose-ul mai plat îi dă mai mult loc piciorului din față. Mărimile variază mult, de la lungimea unui mini cruiser până la plăci mai lungi decât una de street, iar cruiserele sunt adesea late pentru lungimea lor.

Setup-ul contează cât forma. Roțile de cruiser au de obicei 55–70 mm și 77a–85a (Concrete Waves), față de aproximativ 52–54 mm și 99a la un setup de street: mai mari și mai moi, trec peste asfaltul prost care oprește pe loc o roată de street.

Bun pentru: drumul zilnic, campus, carving, o primă placă dacă vrei doar să te dai. Mai puțin bun pentru: flip-uri și ollie-uri mari — un nose jos și plat și un tail făcut pentru kick turn-uri nu dau pop ca un double kick.

Sunt bune mini cruiserele din plastic („penny board”) pentru trick-uri?

În general, nu. Mini cruiserele din plastic — de obicei lungi de 56 cm (22") sau 69 cm (27") și numite adesea penny board, o marcă devenită nume comun — sunt făcute să fie ușoare și ușor de cărat, nu să dea pop (Wikipedia).

Platforma mică lasă loc pentru o singură poziție a picioarelor; ampatamentul scurt le face rapide la viraj, dar nervoase la viteză; iar plasticul turnat are puțin din elasticitatea pe care arțarul presat i-o dă unui ollie, așa că trick-urile rămân mici. Sunt bune pentru drumuri scurte, ca să le iei în autobuz sau în tren, și pentru copiii care vor doar să se plimbe. Pentru trick-uri, un popsicle din arțar; pentru drumuri mai lungi, un cruiser de mărime normală.

Bune pentru: drumuri scurte, de cărat. Mai puțin bune pentru: trick-uri, distanțe lungi, picioare mari.

La ce folosesc formele egg și fish?

Formele egg și fish sunt cruisere inspirate din surf: un egg („ou”) e scurt, lat și rotunjit, aproape oval; un fish („pește”) are tail-ul despicat în „coadă de rândunică” (swallowtail), ca o placă de surf. Amândouă sunt pentru carving și plimbare, nu pentru flip-uri.

Un egg adună multă lățime într-o placă scurtă, așa că îl simți spațios și stabil sub ambele picioare, dar e lent la flip-uri. Tail-ul despicat al unui fish ține mai ales de aspect și de senzația de surf: cele două vârfuri sunt mai înguste decât un tail întreg, așa că nu e capătul pe care să apeși cu putere un ollie. Tail-urile îngustate, venite din surf, cum sunt fishtail-ul și pintail-ul, țin în plus roțile departe de placă în virajele strânse (Wikipedia).

Unde se încadrează longboardurile?

Longboardurile sunt o categorie aparte: cele mai multe au 84–150 cm lungime (33–59") și 9–10" lățime (23–25 cm), pe roți mari și moi, și sunt făcute pentru distanță, viteză și downhill, nu pentru trick-uri (Wikipedia).

Pintail-urile se îngustează spre tail, ca roțile să nu atingă placa în virajele strânse; plăcile drop-through au truck-urile montate prin decupaje, așa că placa stă mai jos și e mai stabilă la viteză; plăcile de dancing sunt lungi și destul de spațioase cât să mergi pe ele în timp ce rulează. E o lume aparte, mult în afara ghidului de față — și în afara a ceea ce tipărim noi.

Cum schimbă concavitatea, kick-ul, ampatamentul și lățimea felul în care merge placa?

Concavitatea schimbă priza și senzația, kick-ul schimbă pop-ul, ampatamentul pune în balanță stabilitatea și virajul, iar lățimea, stabilitatea și viteza flip-urilor. O fișă tehnică utilă le dă pe toate, plus lungimea; dacă un anunț dă doar lățimea, restul rămâne de ghicit. Ultima coloană e placa noastră.

Concavitatea are și forme, nu doar adâncimi. Cea radială e o curbă uniformă de la o margine la alta; cea progresivă rămâne mai plată la mijloc și devine mai abruptă spre margini; concavitatea în W adaugă o creastă ridicată pe mijloc, pentru pârghie; cea de tip tub păstrează centrul plat, cu marginile ridicate brusc. De obicei e descrisă în cuvinte — ușoară, medie, abruptă (mellow, medium, steep) —, nu în milimetri, iar „medium” la un producător nu e „medium” la altul, așa că singura comparație sigură e să urci pe două plăci.

Lățimea ține mai ales de picioarele tale: ghidul mărimilor o potrivește cu vârsta și cu numărul la pantofi, așa că n-o mai repetăm aici.

Cum îți dai seama dacă o placă de skateboard e deformată?

Pune-o cu griptape-ul în sus pe o podea tare și plată și apasă pe fiecare colț: o placă deformată se clatină pe două colțuri opuse în diagonală sau stă cu o margine mai sus decât cealaltă. Delaminarea — straturile care se desfac — se vede întâi pe margini.

1. Testul clătinării. Pe o podea plată, apasă pe rând fiecare colț. O răsucire face placa să se clatine în diagonală.
2. Testul privirii. Ține-o la nivelul ochilor și privește de-a lungul ei dinspre tail, ca de-a lungul unui tac de biliard: cele două margini trebuie să fie paralele, iar ambele părți ale concavității trebuie să se ridice la fel.
3. Verificarea marginilor. Plimbă-ți unghia de-a lungul marginilor și în jurul nose-ului și al tail-ului. Un spațiu între straturi, un strat ridicat sau un loc care sună a gol când bați în el înseamnă delaminare.
4. Verificarea găurilor. Caută fisuri fine care pornesc din găurile pentru truck-uri; le provoacă șuruburile strânse prea tare și aterizările dure.

Deformările și delaminarea pornesc mai ales de la apă și căldură: ploaie și bălți, o magazie umedă, un portbagaj încins, un loc lângă calorifer. Lemnul care ia umezeală se umflă și se mișcă, iar acolo unde apa ajunge în liniile de lipire încep să se desfacă straturile. Păstrează placa culcată pe o suprafață plană sau agățată pe perete, la uscat și departe de surse de căldură. O placă prea deformată ca să mai meargă drept arată în continuare perfect pe un perete.

La o placă nouă, o deformare sau straturi care se desfac sunt un defect, nu o particularitate. În UE, vânzătorul răspunde pentru orice lipsă de conformitate care există la livrare și devine evidentă în termen de doi ani — mai mult în unele țări (Directiva (UE) 2019/771, art. 10). Asta acoperă și plăcile tipărite la comandă: nu au dreptul de retragere de 14 zile (Directiva 2011/83/UE, art. 16 litera (c)), dar garanția legală se aplică în continuare.

Poți schimba singur forma unei plăci de skateboard?

Da: poți tăia un contur nou într-o placă existentă cu un fierăstrău pendular, apoi pilești, șlefuiești și sigilezi marginea. Dar poți doar să iei din lemn — să faci nose-ul pătrat sau ascuțit, să tai un tail fish, niciodată să faci o placă mai lată —, iar concavitatea și kick-urile rămân exact cum le-a presat matrița.

Ce pierde placa. Fiecare tăietură scoate la vedere capetele fibrelor din toate cele șapte straturi, care absorb apa și încep să se delamineze dacă nu sunt sigilate. Un nose sau un tail mai scurt e o pârghie mai scurtă pentru pop, iar un tail fish despicat înseamnă două vârfuri înguste; niciunul nu suportă un ollie dat cu putere. Taie doar la nose și la tail, în afara truck-urilor: porțiunea dintre truck-uri îți duce greutatea.

Ce îi face graficii. Tăietura ia cu ea tot ce era tipărit acolo, iar o margine proaspătă e locul de unde orice finisaj — vopsea, vinil sau un strat tipărit — începe să se ridice; cum se comportă fiecare tip de grafică afli în articolul despre imprimare, pictură și vinil. La o placă tipărită de Skateboard Personalizado, designul se tipărește cu cerneluri UV pe o folie de transfer aplicată pe fața inferioară. Nu știm cum va rezista o margine proaspăt tăiată a acestei folii, așa că pune bandă înainte să tai și sigileaz-o după aceea.

Siguranța. Arțarul e un lemn de esență tare, iar legislația UE privind agenții cancerigeni la locul de muncă acoperă lucrările care expun la praf de lemn de esență tare (Directiva 2004/37/CE, anexa I). Din 2023, valoarea-limită obligatorie e de 2 mg de praf pe metru cub de aer, iar cel mai serios risc pe care îl numește legea e cancerul nasului și al sinusurilor (Directiva (UE) 2017/2398). Un garaj nu e un loc de muncă, dar praful e același: taie afară sau cu aspirație, poartă o mască FFP2 sau FFP3 bine fixată și ochelari de protecție, fixează placa cu cleme și aspiră în loc să mături.

1. Demonteaz-o și desenează noul contur. Scoate truck-urile; griptape-ul poate rămâne și se taie mai târziu. Desenează noul nose sau tail pe hârtie și împăturește foaia pe linia de mijloc, ca ambele părți să iasă identice. Nu atinge zona bazelor truck-urilor și o margine de lemn în jurul lor: dacă linia ajunge aproape de găurile pentru șuruburi, redeseneaz-o.
2. Pune bandă și marchează. Acoperă cu bandă de mascare zona pe care o vei tăia, pe ambele fețe, apoi copiază conturul de pe hârtie pe banda de pe fața cu griptape. Banda păstrează linia de creion și ține laolaltă fibrele de la suprafață, și stratul tipărit de dedesubt, cât trece lama.
3. Taie puțin în afara liniei. Prinde mijlocul plat al plăcii de un banc de lucru, cu grafica în jos și cu capătul pe care îl tai ieșit în afară: o lamă obișnuită de fierăstrău pendular taie la cursa în sus și așchiază fața de sub talpa fierăstrăului, adică aici fața cu griptape. Folosește o lamă cu dinți fini pentru lemn de esență tare, taie încet, la doi-trei milimetri în afara liniei, și lasă lama să lucreze.
4. Pilește și șlefuiește până la linie. Pilește până la linie, apoi șlefuiește marginea cu granulație 80 ca s-o modelezi, 120 ca s-o netezești și 180–220 pentru finisare, rotunjind-o ușor ca să nu se așchieze. Ține șlefuitorul departe de fața tipărită.
5. Sigilează marginea nouă. Șterge praful și aplică cu pensula două-trei straturi subțiri de lac transparent pentru lemn pe straturile rămase la vedere, șlefuind ușor cu granulație 240–320 între straturi și lăsând fiecare strat să se usuce cât scrie pe cutie. Dacă duci lacul un milimetru-doi pe fața tipărită, sigilezi și marginea printului; încearcă întâi într-un loc care nu se vede.
6. Taie griptape-ul și montează la loc. Pilește griptape-ul de-a lungul marginii noi și taie-l la nivel cu o lamă, apoi montează la loc truck-urile și verifică dacă șuruburile sunt strânse și dacă placa stă drept.

Să-i schimbi forma e un mod de a face o placă a ta; cum o pictezi afli în ghidul despre cum să pictezi o placă de skateboard, iar piesele care se montează pe ea, în ghidul pentru începători.

Contează forma plăcii pentru un skateboard pe perete?

Mult mai puțin decât atunci când te dai cu ea. Pe perete, grafica face toată treaba, iar orice formă se agață la fel: pe un suport sau cu șuruburi prin găurile pentru truck-uri.

Popsicle-ul are avantajul că e forma pe care oricine o recunoaște dintr-o privire drept „un skateboard” și e aproape simetric, așa că arată bine în orice sens l-ai pune: nose-ul puțin mai lung al plăcii noastre nu se vede din celălalt capăt al camerei. Kick-urile contează, în schimb, la agățat. Cu fața de sus spre perete, nose-ul și tail-ul îl ating primele, iar mijlocul rămâne depărtat de el, așa că fiecare șurub prin găurile pentru truck-uri are nevoie de un distanțier. Idei cameră cu cameră găsești în articolul cu idei de decor cu plăci de skateboard pe perete, iar cele trei moduri de a agăța o placă, în ghidul despre cum să agăți o placă de skateboard pe perete.

Ce formă de placă tipărește Skateboard Personalizado?

Skateboard Personalizado tipărește o singură formă: un popsicle cu două kick-uri, cu designul tău, în 8.0", 8.25" și 8.5". Nu oferim cruisere, plăci old school sau shaped și nici longboarduri, iar concavitatea, kick-ul și lungimea nu se aleg: lățimea e singura alegere care ține de placa în sine.

Desenele de mai sus folosesc conturul pe care sunt construite editorul și vizualizarea 3D, un singur contur pentru toate cele trei lățimi; nu publicăm lungimi separate pentru fiecare lățime. Designul îl faci în browser și îl vezi pe o placă 3D înainte să comanzi, iar dacă preferi să desenezi în programul tău, șablonul de imprimare are conturul pentru fiecare lățime. Cum așezi un design pe forma lungă și îngustă a unei plăci afli în articolul cu idei de design pentru placa de skateboard.

O placă costă 89 € în orice lățime, cu transportul în Spania inclus, sau 15 € în plus per comandă în România și în restul UE — ce țări intră aici afli în articolul despre unde livrăm, iar prețul fiecărui extra, în articolul despre cât costă o placă de skateboard personalizată.

Întrebări frecvente