Idei de design pentru placa de skateboard: 44 de teme

Un design de skateboard funcționează când se potrivește plăcii: o pânză de aproximativ 1:3,7, privită mai ales de dedesubt, cu două benzi acoperite de truck-uri, la 22–29% și la 73–79% din lungime, măsurat de la nose. Pune punctul focal pe porțiunea liberă dintre ele, lasă capetele rotunjite să poarte culoare, nu detalii, și alege subiecte înalte sau lungi ori modele care se repetă.

Mai jos găsești 44 de teme, de la lupi și galaxii până la inimi frânte, fiecare cu locul ei pe placă. Pozițiile vin din șablonul plăcii pe care o tipărește Skateboard Personalizado, o singură formă popsicle în 8.0", 8.25" și 8.5"; pe orice altă placă, verifică unde îi sunt găurile. Cum pregătești imaginea și cum folosești editorul, pas cu pas, afli în ghidul despre cum să-ți creezi placa de skateboard personalizată.

Ce face ca un design să meargă pe o placă de skateboard?

Forma, truck-urile și unghiul din care e privită. Dacă le nimerești pe toate trei, aproape orice temă se potrivește; dacă le ignori, un desen bun ajunge cu un truck peste față.

• O pânză înaltă și îngustă. Placa are 20,3 cm, 21 cm sau 21,6 cm lățime, în funcție de mărime, și e de aproape patru ori mai lungă decât lată: o formă pentru care n-a fost încadrată aproape nicio imagine.
• Două capete care se ridică. Nose-ul și tail-ul, adică kick-urile, se curbează în sus pe aproximativ ultimele 18% din lungime, la fiecare capăt. Ce stă acolo se vede oblic și se zgârie primul când te dai cu placa.
• Opt găuri și două truck-uri. Truck-urile se prind cu șuruburi prin două grupuri de câte patru găuri, la 22–29% și la 73–79% din lungime, măsurat de la nose. Pe o placă cu care te dai, baza truck-ului, hanger-ul și roțile acoperă, la fiecare truck, o bandă pe toată lățimea. Pe perete, cele opt găuri se văd în continuare prin design.
• Privită de dedesubt. Grafica merge pe fața inferioară, care e îndreptată spre sol cât timp te dai cu placa: lumea o vede când placa se întoarce sau când o duci în mână, iar întreagă, cu găuri cu tot, când stă agățată pe perete.

Ce rămâne e zona liberă: porțiunea dintre rândurile interioare de găuri, de la 29% la 73% din lungime. Treimea din mijloc a plăcii intră în ea în întregime. Acolo își au locul o față, o pereche de ochi sau cuvântul care contează. Șablonul de imprimare ține, în plus, lucrurile importante la 6% distanță de fiecare margine, cam 1,3 cm, pentru că marginile sunt primul lucru care se tocește pe o placă cu care te dai.

Cum transformi o temă într-un design pentru placă?

Cinci decizii, în ordinea asta. Îți iau câteva minute și fac diferența dintre o poză lipită pe o placă și un design de placă.

1. Alege un singur subiect. Un lup, nu un lup, o lună, o pădure și un nume. La 21 cm lățime, un singur subiect umple placa; trei se bat pe ea.
2. Hotărăște cum va fi privită placa. Când te dai cu ea, truck-urile acoperă două benzi, iar grafica e îndreptată spre sol. Agățată pe perete, se vede tot, inclusiv găurile. Dacă ar putea ajunge în ambele situații, gândește designul pentru o placă cu care te dai.
3. Pune punctul focal în zona liberă. Între 29% și 73% din lungime. La o față, pune ochii imediat sub truck-ul de la nose, cam la 35–40% din lungime, măsurat de la nose.
4. Pe capete pune culoare, nu informație. Fundal, model, capătul unui degrade. Fără ochi și fără text mic.
5. Verifică placa în 3D, cu truck-urile montate. Vizualizarea 3D din editor are un buton care montează truck-urile pe placă. Întoarce placa, privește-o de dedesubt cu truck-urile puse, apoi scoate-le și uită-te din nou.

De unde vine imaginea de pornire. Mai multe teme de mai jos au o sursă în domeniul public: planșe de istorie naturală, stampe japoneze, fotografii spațiale, cărți vechi de anatomie. În UE, o reproducere fidelă a unei opere de artă aflate în domeniul public nu capătă un drept de autor nou (articolul 14 din Directiva (UE) 2019/790), și de aceea scanările muzeelor se pot folosi. Totuși, descarcă fișierul chiar de la instituție, unde îl găsești la rezoluție completă și cu condițiile de folosire precizate. Licențele, rezoluția și o listă mai lungă de arhive le găsești în articolul despre de unde iei imaginea pentru placa de skateboard. Personajele, logourile trupelor și fan art-ul sunt altă discuție, pentru că sunt ale cuiva; toate temele din pagina asta sunt generice, intenționat.

Designuri cu animale: lup, pisică, dinozaur, tigru și altele

Animalele merg când forma lor urmează forma plăcii. Corpurile lungi se întind pe lungime; fețele stau în zona liberă, cu ochii imediat sub truck-ul de la nose.

• Lup. Un portret din față, cu ochii imediat sub truck-ul de la nose și blana de la gât pierzându-se în fundal spre tail. Sau un lup mic care urlă pe o creastă, la două treimi din lungime, sub o lună plină centrată în zona liberă. Pe o paletă rece, gri-albăstruie, fă din ochi punctul cel mai luminos.
• Pisică. O pisică văzută din spate, șezând, cu coada încolăcită în jos pe lungime; sau un cap care se ițește de după truck-ul de la tail, cu ochii în partea de jos a zonei libere. Cea mai bună placă cu o pisică e adesea o fotografie cu pisica ta.
• Dinozaur. Un schelet întins pe lungime, ca o fosilă de muzeu, cu craniul în zona liberă și coada îndreptată spre tail-ul plăcii. Pentru placa unui copil, un model cu dinozauri mici împrăștiați n-are niciun punct focal pe care să-l acopere truck-urile.
• Tigru. Decupează strâns: ochii de-a latul plăcii, în partea de sus a zonei libere, și dungi de la o margine la alta în rest. Portocaliul cu negru e o pereche cu contrast mare, fără nuanțe fine care să se piardă la tipar.
• Cal. Așază cadrele unui cal în galop unul sub altul, pe linia de mijloc: fotografiile din 1878 ale lui Eadweard Muybridge cu cai în mișcare nu mai sunt protejate de drepturi de autor (el a murit în 1904), iar Biblioteca Congresului SUA le are online. Sau un singur cal ridicat în două picioare, o siluetă mai înaltă decât lată, ca placa.
• Șarpe sau șarpe cu clopoței. Singurul animal care are deja forma unei plăci: o curbă în S pe toată lungimea, cu capul în zona liberă și clopoțeii spre tail. Încolăcit pe un pumnal, devine un design de tatuaj flash.
• Elefant. Din față, cu urechile desfăcute pe toată lățimea, în partea de sus a zonei libere, și trompa atârnând în jos, pe lungime.
• Câine. O fotografie cu câinele tău bate orice ilustrație (vezi plăcile cu fotografii). Dacă preferi să desenezi unul, un teckel întins pe toată lungimea e o glumă pe care o spune forma în locul tău.
• Rață. Un șir de boboci de rață care urcă pe placă de la tail spre nose, sau o singură pasăre din albumul The Birds of America al lui John James Audubon, ale cărui planșe se pot descărca de la National Audubon Society.
• Iepuraș. Un iepure de câmp în plin salt, întins în diagonală pe lungime. O paletă pastel, delicată, își păstrează culoarea la tipar; dă-i conturului destul contrast ca să se vadă de la distanță.
• Omidă. Segmente la distanțe egale pe linia de mijloc, cu capul în partea de sus a zonei libere. Planșele din 1705 ale Mariei Sibylla Merian, cu omizi și fluturi pe plantele cu care se hrănesc, sunt în domeniul public, iar Biodiversity Heritage Library le are.

La tipar, blana și penele sunt detalii fine: rezistă când au contrast și se pierd într-o pată când tot animalul e gri mediu pe gri mediu. Ca sursă, planșele de istorie naturală sunt mari, de multe ori în format portret și de mult intrate în domeniul public.

Designuri cu flori și natură: trandafiri, ciuperci, fluturi, flori de cireș

Plantele cresc în sus, și la fel ar trebui să crească și designul: rădăcinile, tulpinile sau pământul la tail, iar floarea în jumătatea de sus a zonei libere.

• Flori. O singură planșă botanică centrată în zona liberă, pe un fundal plin, într-o culoare luată chiar din planșă. Sau un model floral repetat de la o margine la alta, ca în șablonul Grădină, fără nimic pe care să-l ascundă truck-urile.
• Trandafir. O singură tulpină care urcă de la truck-ul de la tail, cu floarea imediat sub truck-ul de la nose. Planșele cu trandafiri ale lui Pierre-Joseph Redouté sunt în domeniul public (el a murit în 1840), iar Biodiversity Heritage Library are ediții ale albumului Les Roses.
• Ciupercă. Un mănunchi care crește de la tail, ca și cum tail-ul ar fi solul pădurii; sau o singură ciupercă roșie cu buline albe, centrată ca o emblemă. Roșu cu alb pe un fond închis e cam cea mai lizibilă pereche de culori care există.
• Fluture. Un singur fluture simetric pe linia de mijloc, cu aripile pe toată lățimea: editorul aliniază automat elementul pe linia de mijloc a plăcii când îl tragi aproape de ea. Sau un roi care urcă de la tail spre nose, cu fluturii tot mai mici spre nose, pentru adâncime. Și aici merg planșele lui Merian.
• Flori de cireș. O creangă care intră în diagonală dinspre o margine, cu florile adunate în zona liberă și petale purtate de vânt spre tail. Rozul pal se vede mai bine pe bleumarin sau pe negru decât pe alb, unde dispare de la distanță.

Printre șabloane găsești și alte puncte de plecare din natură: Junglă, Pădure, Recif și Toamnă (frunze mari, pini în ceață, un recif cu pești, frunze de arțar care cad).

Designuri cu galaxii și spațiu cosmic

Spațiul e tema cel mai ușor de potrivit, pentru că un cer înstelat n-are sus, jos sau margine: întinde-l de la o margine la alta și rotește-l până când partea cea mai luminoasă ajunge în zona liberă.

• Galaxie sau nebuloasă. O singură imagine până la margini, cu zona cea mai luminoasă între truck-uri. NASA spune că imaginile ei, în general, nu sunt protejate de drepturi de autor în Statele Unite; logourile ei sunt protejate, iar imaginile atribuite altor organizații au condițiile lor (regulile NASA pentru imagini și materiale media). Caută în NASA Image and Video Library.
• Fazele Lunii. Între șapte și nouă faze, una sub alta pe linia de mijloc, la distanțe egale. Șablonul Lună face exact asta; pe o placă cu care o să te dai, strânge-le mai aproape una de alta, ca niciuna să nu ajungă sub un truck.
• Planete. O singură planetă cu inel, ca o emblemă în zona liberă, ca în șablonul Cosmos, sau o coloană de planete de la nose la tail, cu cea mai mare la mijloc.
• Constelații. O hartă a cerului, albă pe bleumarin, cu liniile trasate mai groase decât ți se pare necesar, ca să se vadă și de la doi metri. Atlasele vechi ale cerului sunt în domeniul public, iar șablonul Constelații e un început gata făcut.

La tipar, spațiul adânc e mai ales aproape negru, iar detaliile pe care un ecran luminos le arată în zonele aproape negre se pierd ușor în cerneală. Luminează puțin umbrele înainte să încarci imaginea și lasă stelele să rămână cel mai luminos lucru de pe placă. Eclipsă și Aurora boreală sunt încă două șabloane cu cer întunecat.

Designuri construite pe culoare: roz, mov, curcubeu, roșu și negru

Când ideea e culoarea, ține restul simplu: una sau două culori, o formă sau un cuvânt. Apoi alege culori care rezistă la trecerea de la un ecran luminat din spate la cerneală. Culorile cele mai luminoase de pe ecran, verdele neon, movul electric, rozul aprins, cyanul strălucitor, își pierd din forță la tipar; culorile pastel, nuanțele pământii, negrul și culorile calde puternice trec mai bine.

• Roz. Toată placa într-un singur roz, ales din opțiunea „Culoarea plăcii”, și un singur cuvânt sau o singură formă în alb sau negru. Rozul pastel își păstrează culoarea la tipar; rozul neon iese cu o treaptă mai stins decât pe ecran.
• Mov. Pune-l lângă opusul lui, un accent galben sau portocaliu, pentru contrast: șablonul Mozaic trece din mov în portocaliu, iar Piscuri și Skyline stau sub ceruri mov. Violetele închise trec mai bine la tipar decât cele electrice.
• Curcubeu. Dungi pe toată lungimea, de la nose la tail, ca fiecare culoare să treacă de truck-uri; șase benzi egale pe o placă de 8.25" au fiecare 3,5 cm. Șablonul Arcade o face cu arce, iar Curbă cu dungi ca în anii ’70.
• Roșu și negru. Două culori plate și nimic altceva: o tablă de șah, un trandafir roșu pe negru, un craniu negru pe roșu. Se vede din celălalt capăt al camerei și n-are nuanțe fine pe care să le piardă tiparul.
• Holografic. Nu ca folie (vezi ce nu poate face o placă tipărită). Se poate tipări aspectul: un degrade pastel care trece prin roz, lila, verde mentă și bleu, cu reflexe diagonale discrete. Nu se schimbă când se mișcă lumina. Șablonul Aură e cel mai apropiat punct de plecare.
• Fosforescent. Nici ca cerneală. Aspectul înseamnă cyan, magenta sau verde saturat, cu halouri discrete, pe un fond aproape negru; stilul Neon al generatorului de nume îl desenează în cyan și roz. Tipărit, nu strălucește în întuneric.

Designuri întunecate și gotice: cranii, Moartea cu coasa, zombi

Designurile întunecate merg pe o placă atunci când se sprijină pe contrast, nu pe întuneric. Negrul e fundalul; subiectul are nevoie de contururi deschise la culoare ca să se vadă de la doi metri.

• Craniu. Un craniu simetric, văzut din față, pe linia de mijloc, cu orbitele imediat sub truck-ul de la nose. Adaugă trandafiri sau o panglică și devine o planșă de flash-uri. Xilogravurile anatomice din secolul al XVI-lea, cum sunt cele din Fabrica lui Andreas Vesalius (1543), sunt în domeniul public, iar Biblioteca Națională de Medicină a SUA are cartea online.
• Moartea cu coasa. O siluetă cu glugă care umple zona liberă, cu lama coasei traversând în diagonală spre nose: o siluetă mai înaltă decât lată, ca placa. Colecția open access a muzeului The Met include stampe din secolele al XVI-lea și al XVII-lea cu Dansul Morții.
• Gotic sau emo. O placă neagră, o singură culoare de accent (roșu închis, mov sau roz aprins) și un rând scris de tine. În meniurile de fonturi ale editorului nu există niciun font gotic (blackletter), așa că scrie literele gotice în programul tău și încarcă-le ca PNG cu fundal transparent. Cuvintele tale, nu versurile unei melodii: versurile sunt ale celui care le-a scris.
• Zombi. Mâini care ies de la tail ca din pământ, cu capul răzbind în zona liberă; sau o fotografie cu tine, cu machiaj de Halloween. Verdele și maroul de zombi, puse unul lângă altul, arată a noroi, așa că așază-le pe negru, cu un singur accent aprins.

Stiluri grafice: flash de tatuaj, graffiti, stampe japoneze, pop art, litere

Un stil e un set de reguli, iar o placă pare făcută în stilul respectiv doar dacă le respecți: contururi groase pentru flash-ul de tatuaj, tag-uri și scurgeri de vopsea pentru graffiti, culoare plată și modele pentru stampele japoneze, puncte și explozii pentru pop art.

• Tatuaj tradițional. Contururi negre groase, câteva culori plate (roșu, galben, verde și negru pe crem) și un singur motiv, de pildă o rândunică, un pumnal, o panteră sau o corabie, cu o panglică de-a latul zonei libere, pe care scrie un nume. Desenează-l sau comandă-l cuiva: să copiezi planșa de flash-uri a unui artist înseamnă să-i copiezi munca.
• Graffiti. Tag-ul tău pe lungime, cu textul rotit la 90° din mânerul de rotire, în Permanent Marker, Rock Salt, Bangers sau fontul stencil Black Ops One, peste șablonul Cărămizi sau Stropi. Stilurile Graffiti și Picături ale generatorului de nume fac asta pentru un nume. O fotografie cu zidul pictat de altcineva e opera altcuiva.
• Stampă japoneză. Stampele-stâlp (hashira-e) au cam 70 × 12 cm, un format și mai îngust decât o placă: una încape pe aproape toată lungimea, cu o fâșie de culoare pe fiecare parte, iar The Met publică mai multe în open access. Șablonul Maree așază valuri ca niște solzi sub un soare roșu. Pentru kanji sau kana, scrie-le în programul tău, roagă pe cineva care citește japoneză să le verifice și încarcă-le ca imagine: fonturile editorului nu au caractere japoneze.
• Pop art. Puncte de raster, o explozie ca în benzile desenate și un singur cuvânt scris cu Bangers, totul în culori primare plate; șablonul Pop art are punctele și exploziile, iar cuvântul îl adaugi tu. Culoarea plată, cu margini nete, iese clară la tipar.
• Litere. Un singur cuvânt, cât de mare îl lasă placa, pe lungime. Generatorul de nume așază un nume de până la 16 caractere în 26 de stiluri și îl deschide în editor pe cel pe care îl alegi.
• Flăcări. Flăcări care urcă de la tail, cu literele în spațiul liber de deasupra lor, exact ce desenează stilul Flăcări al generatorului de nume; sau flăcări care se întind înapoi de la nose, ca pe capota unui hot rod. Galben care trece în portocaliu și apoi în roșu, pe negru.

Designuri cu modele: tablă de șah, animal print, tie-dye

Cu modelele repetitive e cel mai greu să greșești pe o placă: n-au punct focal pe care să-l ascundă truck-urile, iar kick-urile doar continuă modelul. Singura decizie e scara.

• Tablă de șah. Alege mai întâi câte pătrate intră pe lățime: șase pe o placă de 8.25" înseamnă pătrate de 3,5 cm. Un număr par pune o îmbinare pe linia de mijloc; un număr impar centrează un pătrat. Șablonul Cursă adaugă o bandă în diagonală, Op art deformează carourile, iar stilul de nume Tablă de șah pune carouri pe ambele kick-uri și un nume între ele.
• Animal print. Leopard, ghepard, zebră sau dungi de tigru, la o scară la care șase până la opt pete sau dungi traversează lățimea; dacă sunt mai mici, din celălalt capăt al camerei devin un zgomot gri. O fotografie cu blană adevărată se tipărește ca o imagine plată, fără textură și fără relief.
• Tie-dye. O spirală centrată pe mijlocul plăcii, care e și, aproape exact, mijlocul zonei libere. Vopsește un tricou vechi în stil tie-dye, fotografiază-l întins, la lumina zilei, și încarcă-l ca fundal: o textură pe care n-o mai are nimeni.

Plăci cu fotografii

O fotografie devine un design de placă atunci când e verticală: decupeaz-o la aproximativ 1:3,7, ține subiectul în zona liberă și verifică rezoluția înainte de orice altceva.

• Portretul unui om sau al unui animal de companie. Ochii imediat sub truck-ul de la nose, restul corpului pe lungime, fundalul pe kick-uri. O față e singurul lucru pe care nu-l vrei niciodată sub un truck.
• O scenă pe verticală. Un copac, o cascadă, un turn, un drum care fuge spre orizont: subiecte deja verticale, nu un peisaj lat tăiat până rămâne o fâșie.
• Un colaj. Trei fotografii una sub alta, fiecare decupată în format portret, nu opt mici din care nu se mai înțelege niciuna. Generatorul de colaje așază trei fotografii în patru feluri.

Câtă rezoluție îi trebuie unui print cât placa și cât dă de fapt o fotografie de pe telefon afli, cu calcule, în articolul despre de unde iei imaginea pentru placa de skateboard. Drumul scurt e s-o încarci pe pagina fotografia ta pe o placă de skateboard.

Designuri despre sentimente: inimă frântă și amintire

Sentimentele n-au o imagine standard, și tocmai de aceea fac dintr-o placă ceva personal: un simbol, o dată sau un rând scris de tine, așezat în zona liberă.

• Inimă frântă sau durere sufletească. O inimă crăpată; un trandafir care își scutură petalele spre tail; ploaie care cade pe toată lungimea. Sau kintsugi, arta japoneză de a repara ceramica spartă cu aur, desenat ca o fisură care traversează designul. E tipărit, așa că aurul e o culoare, nu un metal.
• În memoria cuiva. Un nume și două date în zona liberă, o fotografie deasupra lor și nimic altceva. O paletă discretă și literele mari spun mai mult decât ornamentele.

Pe scurt: unde așezi fiecare tip de design

Fiecare temă de mai sus ține de unul dintre cele douăsprezece tipuri de așezare. Caută-l pe al tău în prima coloană.

Holografic, fosforescent, gravat: ce nu poate face o placă tipărită

Unele finisaje sunt materiale, nu imagini, iar tiparul nu poate decât să le imite. Skateboard Personalizado tipărește fiecare placă la fel, cu cerneluri UV pe o folie de transfer aplicată pe fața inferioară a unei plăci din arțar în 7 straturi, așa că rezultatul e mereu color și neted, fără relief.

Când finisajul contează mai mult decât imaginea, răspunsul e altă tehnică: imprimarea, pictura de mână și vinilul sunt comparate în articolul despre imprimare, pictură și vinil, iar cum pictezi singur o placă afli pas cu pas în ghidul despre cum să pictezi o placă de skateboard.

Designuri de skateboard ușoare, care arată totuși bine

Designurile cele mai ușoare cer cele mai puține decizii: o culoare, un element, un loc.

• O culoare, un cuvânt. Alege culoarea plăcii și adaugă un singur cuvânt pe lungime.
• O singură formă mare. Un cerc pentru soare sau pentru lună, ori o singură dungă: așa sunt construite șabloanele Orizont, Eclipsă și Ecou.
• Două jumătăți. Placa împărțită pe lungime în două culori, ca în șablonul Jumătăți.
• O fotografie, de la o margine la alta. Nimic adăugat. Merge când fotografia e deja verticală.
• Un șablon, cu o singură schimbare. Schimbă culoarea sau adaugă un nume.

Pentru ceva mai neașteptat: harta unui loc care contează (șabloanele Harta orașului, Metrou și Topografie), scanarea unui desen de copil sau a unui bilet scris de mână, la 300 dpi sau mai mult, ori o singură imagine împărțită pe două sau trei plăci, despre care afli mai multe în articolul cu idei de decor cu plăci de skateboard pe perete. Dacă placa e un cadou, articolul despre cadouri pentru skateri te ajută să pornești de la persoana căreia îi e destinată.

De unde începi în editor

De la un șablon, un nume, o fotografie sau o placă goală în programul tău. Pagina de șabloane le arată pe toate cele 69, în 5 categorii (minimalist, artistic, sportiv, natură și urban), și fiecare se deschide în editor deja aplicat, gata de modificat.

• Un nume. Generatorul de nume așază până la 16 caractere în 26 de stiluri, printre care Graffiti, Flăcări, Curcubeu, Tablă de șah, Neon și Lemn, și îl deschide în editor pe cel pe care îl alegi.
• O fotografie. Fotografia ta pe o placă pornește de la o singură fotografie încărcată, iar generatorul de colaje, de la trei.
• Designul altcuiva. Galeria publică strânge designurile pe care oamenii au ales să le publice, are o casetă de căutare și oricare dintre ele poate fi folosit ca bază.
• Programul tău. Șablonul de imprimare îți dă conturul exact pentru fiecare lățime, ca fișier vectorial; cum lucrezi cu el afli în ghidul despre șablonul plăcii de skateboard.

Editorul e gratuit și nu-ți trebuie cont nici ca să încerci, nici ca să comanzi; plătești doar dacă comanzi placa.

Întrebări frecvente